Salata verde cu ton si ou

2016-03-14_3156

Chiar daca zilele acestea a fost ceva mai frig afara, temperaturi potrivite mai degraba lunii februarie, este totusi primavara. Pe tarabe, in piata, predomina culoarea verde (salata, ceapa verde, usturoi verde, leustean proaspat si foarte aromat, stevie, leurda, untisor) si pe ici pe colo cate o pata de culoare rosie data de ridichi si loboda.

Chiar si la birou…toata lumea mananca salata. Poate de aceea si nu numai, am ales sa va ofer azi o reteta simpla, cu salata verde, ton si alte verdeturi de sezon. Insa, inainte de a va prezenta reteta, haideti sa vedem cum alegem cele mai proaspete verdeturi:

Salata:

– sursa de vitamina A, beta-caroten, acid folic, vitamina C, mangan, crom, fibre alimentare, vitamina B1, vitamina B2, minerale de potasiu, molibden, fier si fosfor

– alegeti salata mai inchisa la culoare pentru a avea un continut mai ridicat de nutrienti; frunzele trebuie sa fie crocante si proaspete, fara pete mai inchise sau mai deschise la culoare; de evitat frunzele decolorate si rupte.

– pentru a pastra salata proaspata, mai multe zile, nu trebuie sa o spalam inainte de a o depozita in frigider

Ridichile:

– sunt o sursa excelenta de fibre alimentare, minerale precum potasiu, calciu, fier, fosfor, cupru, zinc, fluor si oligoelemente; au proprietati de detoxifiant si intaritor al imunitatii;  ajuta la indepartarea senzatiei de balonare, dar si a indigestiilor; ridichiile rosii ajuta la o mai buna functionare a ficatului

– alege ridichi cu frunzele proaspete si verzi; allege ridichile tari, mici sau medii, cu culoarea uniforma si “vie”; daca in timpul pastrarii s-au deshidratat putin, le poti rehidrata tinandu-le o ora in apa rece

Ceapa verde:

– contine uleiuri eterice, acizi, fibre, vitamine (C, E, B1, B3, B6 si B9) calciu, magneziu, potasiu, fier si sulf, care stimuleaza metabolismul; alicina si cuercitina din ceapa au un efect puternic antioxidant, cu rol in combaterea tulburarilor circulatorii si a bolilor cardiovasculare; purifica si stimuleaza procesul de regenerare al celulelor

– alege ceapa cu bulbii albi si tari, care mai au inca fire din radacina, cu frunzele drepte, intregi si verzi

Usturoiul verde:

– contine alicina, o substanta cu efect de antibiotic, vitamine si minerale (siliciu, calciu, fosfor, sulf, potasiu)

…si acum sa trecem la reteta:

  • 1 salata verde
  • ceapa verde
  • usturoi verde
  • 1 conserva ton intreg in suc propriu
  • ridichi
  • rosii cherry
  • cateva fire de marar
  • 1 cubulet de cascaval (ras pe razatoarea mare)
  • ardei gras rosu
  • sare de mare sau de Hymalaya
  • piper proaspat macinat
  • ulei de masline
  • suc proaspat de lamaie

Procedam astfel:

  • spalam salata si rupem frunzele (nu taiem niciodata salata cu cutitul)
  • adaugam ceapa verde, usturoiul verde, ridichile taiate feliute, ardeiul gras, rosiile cherry taiate 1 doua sau patru bucati (depinde de marime), mararul, tonul (scurs de suc), sare, piper, zeama de lamiae
  • amestecam, iar la final decoram cu felii de ou si cascaval ras

Pofta buna !

2016-03-14_3157

2016-03-14_3159

Cum sa facem fursecuri (cookies) perfecte…

Saptamana ce urmeaza va fi una foarte agitata si incarcata pentru toate gospodinele, iar pentru cei mici va fi o saptamana plina de emotii, in asteptarea lui Mos Craciun.

Stiu ca vreti sa-l intampinati pe Mos Craciun cu cele mai frumoase, gustoase si apetisante fursecuri.

(fotografiile nu imi apartin….eu nu m-am apucat inca de bucatarit…)

Tocmai de aceea m-am gandit sa va ajut, impartasindu-va cateva reguli si secrete.

Sper sa va fiu de folos si sa gasiti aceste informatii, utile.

Cum sa facem fursecuri perfecte:

Pentru a obtine cele mai bune rezultate, respectati reteta si cantariti ingredientele cu atentie. 

Grasimile:

         grasimile joaca un rol important in ceea ce numim intinderea fursecurilor, in cuptor

         in general, o cantitate prea mare de grasime inseamna un fursec prea intins, prea uscat, in timp ce o cantitate mai mica de grasime inseamna un fursec cu forma bine definita si umflat

         fursecurile au la baza, in special, unt sau margarina 

         Margarina este mai stabila decat untul, la temperatura inalta, ceea ce ajuta ca fursecurile sa-si pastreze cat mai bine forma initiala 

         fursecurile pe baza de unt, au tendinta de a se intinde, la copt; untul este essential, insa, in anumite preparate (shortbread de exemplu); daca nu-si pastreaza forma, luati in considerare scaderea cantitatii de unt, zahar sau praf de copt 

Faina:

         faina, de asemenea, este foarte importanta; majoritatea retetelor cer “all-purpose floor”, adica o faina cu un continut mai mare de proteine (cum ar fi faina pentru paine) sau “cake flour”  care este o faina cu mai mult amidon si care ajuta fursecurile sa se intinda mai putin, la copt. 

Agentul de crestere: 

         bicarbonatul de sodium sau praful de copt sunt cei mai folositi agenti de crestere 

         spre deosebire de bicarbonatul de sodium, praful de copt are in compozitie, pe langa bicarbonate de sodium si un ingredient acid, crema de tartar 

         praful de copt neutralizeaza aciditatea aluatului, permitand fursecurilor sa se rumeneasca, in cuptor 

         bicarbonatul de sodium, nu poate reduce aciditatea aluatului, iar fursecurile vor fi mai umflate si mai deschise la culoare 

Zaharul: 

         ca si grasimile, zaharul se lichefiaza la temperature inalta

         tipul zaharului si cantitatea folosita detin un rol major in pregatirea fursecurilor 

         zaharul alb va face fursecurile mai crocante, decat zaharul brun sau mierea 

         fursecurile cu zahar brun vor absorbi umiditate, dupa copt 

         daca reduceti cantitatea de zahar intr-o reteta, veti vedea ca, la final, fursecurile vor fi mai crescute decat suratele lor, cu mai mult zahar in compozitie 

Ouale si lichidele:

         ouale sunt considerate un liant, intr-un aluat pentru fursecuri 

         lichidele pot fi, de asemenea, raspunzatoare pentru “intinderea” fursecurilor, la copt 

         daca ouale reprezinta lichidele, intr-un aluat cu textura pufoasa ca de prajituri 

         doar o lingura sau doua de apa sau oricare alt lichid vor ajuta fursecurile sa devina plate si cu marginile crocante

         galbenusurile de ous, leaga aluatul si-l imbogatesc si permit o textura crocanta dupa coacere, in timp ce albusurile tind sa faca fursecurile, uscate; pentru a contracara aceast lucru, se adauga mai mult zahar, de accea vor devein mai dulci (sa ne gandim, de exemplu la bezela sau la macaroons) 

Mixarea: 

         fursecurile nu sunt atat de pretentioase ca si alte prajituri, dar cu toate acestea, etapa mixarii ingredientelor este una importanta 

         unele retete solicita mixarea ingredientului gras cu zaharul, pana ce compozitia devine cremoasa; in alte retete aluatul este necesar a fi nisipos, ceea ce inseamna ca ingredientul gras (untul/margarina) se adauga in faina 

         mixarea timp indelungat a ingredientelor duce la incorporarea a prea mult aer in aluat, fapt care va duce la creearea unor fursecuri prea plate 

         cand combinati ingredientele uscate cu cele lichide, mixati doar pan ace acestea s-au combinat 

Temperatura ingredientelor: 

         daca in reteta nu sunt specificatii speciale, atunci este bine ca toate ingredientele sa fie la temperature camerei, inainte de mixare 

         aluatul este bine a fi racit inainte de a se da forma fursecurilor si coacearea acestora, astfel vom avea fursecuri cu forma bine definita 

         fursecurile ce au in compozitie bucatele de ciocolata sau fulgi de ovaz, pot avea temperatura camerei, inainte de coacere 

Coacerea: 

         cel mai bine este ca lacopt, sa tapetam tava cu o coala speciala de pergament 

         in ceea ce priveste temeratura de coacere, trebui respectate instructiunile din reteta 

         daca nu aveti un cuptor prevazut cu termometru este bine sa va procurati unul (ma refer la termometru) 

         in general, coacem fursecurile la 175 grade Celsius, cam 8-12 minute si lelasam sa se raceasca in tava 1-2 minute, apoi le transferam pe un gratar pentru racier completa 

Mici secrete pentru mari reusite: 

  • Pentru a obtine fursecuri plate: cresteti putin cantitatea de zahar si folositi aluatul la temperatura camerei
  • Pentru fursecuri crescute: folositi margarina, reduceti putin cantitatea de grasime, adaugati un ou, reduceti cantitatea de zahar, folositi faina pentru prajituri, folositi bicarbonate de sodium, in loc de praf de copt si raciti aluatul inainte de coacere
  • Pentru a obtine fursecuri usor gumoase: incercati sa lichefiati untul inainte de a adauga zaharul, scoateti fursecurile din cuptor cu putin inainte de a fi coapte pe deplin (sunt coapte pe margine, dar in mijloc sunt inca usor moi), folositi zahar brun, miere sau melasa ca si indulcitor, lasati fursecurile in tava, sa se raceasca, pentru cateva minute, inainte de a le transfera pe un suprt pentru racire
  • Pentru a obtine fursecuri crocante: folositi unt, zahar alb, galbenusul in locul oului intreg, fursecurile trebuiesc coapte in intregime, lasati fursecurile sa se raceasca in tava doar pentru un minut apoi transferati-le pe un support pentru racire. 

 Sper sa pregatiti fursecuri atat de delicioase, incat Mos Craciun sa descarce sacul intreg, la voi !!

 

Mazarea

Pietele au inceput sa capete miros de “nou” (este doar o metafora, evident), pentru ca pe tarabe au aparut cartofii noi, varza noua, mazarea, fasole galbena , morcovi noi, dulci si gustosi.

Din acest motiv, m-am hotarat sa va impartasesc cate ceva despre mazare:

– mazarea este bogata in vitaminele A, B1, B2, C, fibre si fier;

– specialisti ne recomanda consumul zilnic de mazare;

– este ideala in dietele de slabit sau in regimul alimentar cardiac;

– potasiul continut de mazare, impiedica retentia de apa in organism;

– mazarea accelereaza digestia si detoxifica organismul;

– mazarea NU se fierbe mai mult de 10-15 minute, pentru anu-si pierde vitamina C;

– mazarea se combina ideal cu mararul, ciupercile si carnea de pui, care ii potenteaza gustul dulceag.

Spor la gatit, va doresc !!

Dovlecelul (2)

Vreau sa va impartasesc si voua cateva secrete despre dovlecel, de curand citite, in revista “Bucataria de azi”.

Atunci cand mergem la piata si vrem sa cumparam dovlecei este bine sa stim ca:

– dovleceii mici nu au seminte (dimensiuni intre 15-20 cm lungime si 5 cm diametru), insa cei mari sunt mai usor de curatat atunci cand dorim sa-i umplem;

– dovlecelul cu gat subtire si rotund la capat este mai suculent si dulce;

– dovlecelul cu coaja mai groasa si striatii, are miezul mai tare, crocant si aromat;

– este bine sa alegem dovlecei cu coaja lucioasa si cat mai deschisa la culoare;

– NU alegeti dovlecei cu coaja moale, pentru ca la fel va fi si miezul;

– NU alegeti dovlecei moi la capat, pentru ca acestia sunt intr-un stadiu avansat de deshidratare si au putine substante nutritive;

– dovleceii fierb repede si contin multa apa.

– dovleceii se pot pastra in pungi de plastic, la frigider, in sertarul de legume, maxim 4 zile;

Ridichiile rosii

Cunoscute pentru virtutile lor terapeutice, ridichile erau cuprinse în alimentatia zilnica a sclavilor care lucrau la constructia piramidelor, în Egiptul antic, pentru a le mentine sanatatea.

În medicina noastra populara, ridichea este recomandata contra tusei, afectiunilor digestive, urticariei.

Ridichile au actiune antiinfectioasa si favorizeaza degajarea cailor respiratorii, prin expectoratie.

Ridichile sunt un antiseptic energic si stimuleaza vezica biliara sa secrete mai mult.

Primavara, toti cei care au afectiuni ale ficatului si ale vezicii biliare ar trebui sa faca o cura de ridichi rosii, consumate pe stomacul gol.

Nu aruncati frunzele de la ridichi. Când le cumparati aveti grija sa nu fie vestede. Sunt excelente pentru salata. Se spala bine si se prepara la fel ca salata verde.

Verdeturi de primavara (II)

Sa continuam povestea verdeturilor de primavara, o poveste inepuizabila, zic eu, pentru ca natura este darnica si generoasa, doar noi oamenii, din pacate, nu stim sa folosim aceste daruri.

Leusteanul – numele sau latin este Levisticum officinale, o planta europeana, descoperita si folosita pentru prima data in bazinul Marii Mediterane, pe teritoriul Italiei, Greciei si al Frantei; in aceste zone a existat si partial mai exista un adevarat cult pentru aceasta iarba aromatica, care era considerata nu doar un simplu zarzavat, ci si un medicament redutabil si chiar un elixir magic, foarte eficient.

Pana de curand, virtutile terapeutice ale leusteanului au fost complet ignorate de medicina moderna, fiind considerat un simplu zarzavat. Recent, studii farmacologice realizate in Italia, Statele Unite, Turcia si Spania au aratat ca leusteanul este mai degraba planta medicinala, decat zarzavat. Principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar.

In bucataria europeana, leusteanul este printre putinele zarzavaturi si condimente considerate ca putand inlocui sarea, din punctul de vedere al gustului (sarea este contraindicata in multe boli cardiovasculare, digestive sau reno-urinare). In traditia culinara romaneasca, leusteanul este vazut exclusiv ca un ingredient al borsurilor si ciorbelor, insa el poate fi consumat si in supe (ca in Italia) sau in mancarurile cu cartofi (ca in bucataria germana). Important este, pentru a nu-si pierde proprietatile terapeutice, sa fie mancat cat mai putin preparat termic, fiind adaugat dupa ce am gatit hrana, si nu in timp ce este pe foc.

(Sursa: Formula AS)

Cum verificam daca uleiul din tigaie este incins…?

Fiindca sunt in concediu, reusesc si eu in sfarsit sa-mi vizionez emisiunile preferate, de pe postul TV Paprika.

De la una din aceste emisiuni am aflat un truc:

– putem verifica daca uleiul din tigaie este suficient de incins folosind o scobitoare – introducem varful scobitorii in ulei si daca in jurul lui se formeaza bule, asta inseamna ca uleiul este incins suficient, pentru prajire.