florideportocal.ro

Măceșul (Rosa canina) este o specie de plantă nativă în Europa, nord-vestul Africii și în vestul Asiei.

Fructul este foarte bogat în vitamina C, conținând peste 2000 mg din această substanță la 100 de grame de fruct. De aceea, este utilizat la producerea de siropuri, ceaiuri, dulcețuri, gemuri

Măcesul (Rosa canina) este foarte apreciat în medicina naturistă, în special datorită complexului de vitamine pe care îl conține: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E.
Măceșul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de măceșe tratează intoxicațiile, diarea, afecțiunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, și pulberea de măceșe este foarte eficientă), palpitațiile. Afecțiunile rinichilor și ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semințe de măceș.
Elixirul de măceș este recomandat în tratarea bronșitei cronice și a tusei de bătrânețe.

(sursa: wikipedia)

Cătina albă, cunoscută īn unele părți și sub numele de cătină de rāu sau simplu cătină (nume științific Hippophaë rhamnoides L.), este un arbust foarte ramificat și spinos care crește în România începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind uneori crânguri și tufișuri destul de întinse.

Cătina albă se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală. Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decat măcesul și de 10 ori mai mult decat citricele. În fructele coapte conținutul depășește 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regăsim celuloza, betacaroten (într-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc.

Se întrebuințează numai fructele mature (Fructus Hippophaë) atât în stare proaspătă, cât și uscată; se recoltează imediat după coacerea lor și până la lăsarea primului ger; în stare crudă u gust acru-astringent. Principii active : vitaminele B₁, B₂, C, PP, carotenoide, acid folic. Acțiune farmacologică : tonifiant general, datorită complexului vitaminic pe care-l conține.

Fructele de cătină sunt utilizate atât în scopuri terapeutice în hipo- și avitaminoze, în anemie și convalescență, cât și în scopuri alimentare sub formă de sucuri, siropuri, marmeladă etc. Se poate utiliza și infuzia 2-3%, folosind 2-3 ceaiuri pe zi.

Datorită compoziției și prezenței vitaminelor, fructele de cătină se utilizează în prevenirea răcelilor. Infuzia de cătină este recunoscută în principal pentru efectul său asupra bolilor de ficat și lipsei de vitamine în organism. Dacă în infuzia de cătină se adaugă și câteva fructe de măceș va rezulta un ceai vitaminizant.

Vinul de cătina poate fi considerat un remediu natural, deoarece ajută organismul vitaminizandu-l, având în același timp și o acțiune tonică.

(sursa: wikipedia)

Pietele au inceput sa capete miros de “nou” (este doar o metafora, evident), pentru ca pe tarabe au aparut cartofii noi, varza noua, mazarea, fasole galbena , morcovi noi, dulci si gustosi.

Din acest motiv, m-am hotarat sa va impartasesc cate ceva despre mazare:

- mazarea este bogata in vitaminele A, B1, B2, C, fibre si fier;

- specialisti ne recomanda consumul zilnic de mazare;

- este ideala in dietele de slabit sau in regimul alimentar cardiac;

- potasiul continut de mazare, impiedica retentia de apa in organism;

- mazarea accelereaza digestia si detoxifica organismul;

- mazarea NU se fierbe mai mult de 10-15 minute, pentru anu-si pierde vitamina C;

- mazarea se combina ideal cu mararul, ciupercile si carnea de pui, care ii potenteaza gustul dulceag.

Spor la gatit, va doresc !!

Vreau sa va impartasesc si voua cateva secrete despre dovlecel, de curand citite, in revista “Bucataria de azi”.

Atunci cand mergem la piata si vrem sa cumparam dovlecei este bine sa stim ca:

- dovleceii mici nu au seminte (dimensiuni intre 15-20 cm lungime si 5 cm diametru), insa cei mari sunt mai usor de curatat atunci cand dorim sa-i umplem;

- dovlecelul cu gat subtire si rotund la capat este mai suculent si dulce;

- dovlecelul cu coaja mai groasa si striatii, are miezul mai tare, crocant si aromat;

- este bine sa alegem dovlecei cu coaja lucioasa si cat mai deschisa la culoare;

- NU alegeti dovlecei cu coaja moale, pentru ca la fel va fi si miezul;

- NU alegeti dovlecei moi la capat, pentru ca acestia sunt intr-un stadiu avansat de deshidratare si au putine substante nutritive;

- dovleceii fierb repede si contin multa apa.

- dovleceii se pot pastra in pungi de plastic, la frigider, in sertarul de legume, maxim 4 zile;

Cunoscute pentru virtutile lor terapeutice, ridichile erau cuprinse în alimentatia zilnica a sclavilor care lucrau la constructia piramidelor, în Egiptul antic, pentru a le mentine sanatatea.

În medicina noastra populara, ridichea este recomandata contra tusei, afectiunilor digestive, urticariei.

Ridichile au actiune antiinfectioasa si favorizeaza degajarea cailor respiratorii, prin expectoratie.

Ridichile sunt un antiseptic energic si stimuleaza vezica biliara sa secrete mai mult.

Primavara, toti cei care au afectiuni ale ficatului si ale vezicii biliare ar trebui sa faca o cura de ridichi rosii, consumate pe stomacul gol.

Nu aruncati frunzele de la ridichi. Când le cumparati aveti grija sa nu fie vestede. Sunt excelente pentru salata. Se spala bine si se prepara la fel ca salata verde.

Sa continuam povestea verdeturilor de primavara, o poveste inepuizabila, zic eu, pentru ca natura este darnica si generoasa, doar noi oamenii, din pacate, nu stim sa folosim aceste daruri.

Leusteanul – numele sau latin este Levisticum officinale, o planta europeana, descoperita si folosita pentru prima data in bazinul Marii Mediterane, pe teritoriul Italiei, Greciei si al Frantei; in aceste zone a existat si partial mai exista un adevarat cult pentru aceasta iarba aromatica, care era considerata nu doar un simplu zarzavat, ci si un medicament redutabil si chiar un elixir magic, foarte eficient.

Pana de curand, virtutile terapeutice ale leusteanului au fost complet ignorate de medicina moderna, fiind considerat un simplu zarzavat. Recent, studii farmacologice realizate in Italia, Statele Unite, Turcia si Spania au aratat ca leusteanul este mai degraba planta medicinala, decat zarzavat. Principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar.

In bucataria europeana, leusteanul este printre putinele zarzavaturi si condimente considerate ca putand inlocui sarea, din punctul de vedere al gustului (sarea este contraindicata in multe boli cardiovasculare, digestive sau reno-urinare). In traditia culinara romaneasca, leusteanul este vazut exclusiv ca un ingredient al borsurilor si ciorbelor, insa el poate fi consumat si in supe (ca in Italia) sau in mancarurile cu cartofi (ca in bucataria germana). Important este, pentru a nu-si pierde proprietatile terapeutice, sa fie mancat cat mai putin preparat termic, fiind adaugat dupa ce am gatit hrana, si nu in timp ce este pe foc.

(Sursa: Formula AS)

A venit primavara si odata cu ea au inceput sa “inverzeasca” si tarabele din piata. Personal, din toate verdeturile de primavara, iubesc: urzicile, loboda rosie, leurda, untisorul, ceapa si usturoiul verde, iar stevia doar pentru “invelit” sarmale.

M-am gandit sa va spun cate ceva despre aceste plante ce ne ofera o cantitate importanta de sanatate.

• Urzica – virtutile vindecatoare ale acestei plante, o adevarata farmacie verde, se cunosc inca din antichitate; urzicile sunt bogate in vitaminele A, C, K, PP, in acizi esentiali (acid floic si pantotenic) si in taninuri; urzicile sunt vitaminizante, mineralizante si folosite cu succes in tratarea unor afectiuni; urzicile au proprietati imunostimulatoare si antiinflamatoare, antialergice, expectorante si antitusive

• Spanacul – este bogat in minerale si vitamine, ajuta la echilibrarea metabolismului, regleaza digestia si intareste sistemul imunitar; spanacul curata organismul de toxine, are un puternic efect antioxidant, ceea ce il face foarte potrivit in curele de detoxifiere; poate fi consumat de copii, batrani, bolnavi, convalescenti, dar cei care sufera de boli renale si de catre hepatici ar trebui sa-l consume cu moderatie.

• Leurda – sau usturoil salbatic, consumata in stare proaspata, uscata, sub forma de infuzie, tinctura, macerat are proprietatea de a creste imunitatea si rezistenta organismului; leurda are un efect redutabil in eliminarea radicalilor liberi, in detoxifiere si curatarea corpului; leurda este printre cele mai cautate plante anti-age, care previn imbatranirea prematura.

• Untisorul – este una dintre primele plante care ies dupa topirea zapezii; frunzele se culeg inaintea infloririi plantei si se folosesc in salate, supe si piureuri; frunzele sunt bogate in vitamina C si multe minerale.

(Bucataria pentru toti – 4/2010 si 3/2011)

Personal, inclin sa cred ca in aceasta lume mare sunt foarte putini aceia, ce nu iubesc ciocolata. Fie cu lapte, fie amaruie, fie cu fructe, fie cu alune, fie cu nuci, piper sau scortisoara, nu exista un alt aliment care sa trezeasca aceeasi pasiune, precum ciocolata.

Ciocolata este cunoscuta inca din antichitate, fiind preparata din boabe de cacao, de catre azteci si mayasi, sub forma de bautura picanta.Aztecii preparau o bautura calda numita “chocolatl” (lichid cald), bautura care era foarte amara.

Pe batranul continent a fost cunoscuta gratie descoperirii Americii de catre Cristofor Columb, iar dupa cucerirea Mexicului de catre Hernando Cortes, ciocolata si-a aratat din plin potentialul comercial. Conchistadorii au adaugat la “chocolatl”, zahar  si mirodenii, transformand-o astfel intr-o bautura dulce si aromata, mult mai pe gustul lor.

Arta fabricarii ciocolatei a fost tinuta sub secret vreme de 100 de ani. S-ar parea ca vina dezvaluirii acestui secret, o au calugarii spanioli, ce procesau boabele de cacao.

In preajma anului 1657, au aparut in Marea Britanie primele magazine ce se numeau “chocolate houses”. Inventarea dispozitivului cu aburi, pentru inmuierea boabelor de cacao a facut posibila fabricarea ciocolatei la scara industriala.

In 1828 s-a inventat presa de cacao, astfel ca prin eliminarea unei parti din untul de cacao, gustul s-a imbunatatit, iar ciocolata a capatat finetea pe care o cunoastem azi.

Ciocolata a fost consumata ca bautura, pana prin anul 1847, cand firma britanica “Fry and Sons” a lansat pe piata asa numita “ciocolata de mancat”.

In 1876, in Elvetia, Daniel Peter a inventat tehnica combinarii laptelui cu ciocolata si asa s-a “nascut” ceea ce azi numim, ciocolata cu lapte.

De aici si pana la sutele de variatiuni de azi, totul a fost curiozitate, imaginatie si dragoste pentru ciocolata.

Sper sa savurati cu placere acest articol si poate daca pana acum nu ati iubit ciocolata, sa o faceti de acum inainte.

Consumata cu masura si cu conditia sa alegeti un produs de foarte buna calitate, ciocolata nu este daunatoare sanatatii. Atentie insa: creeaza dependenta !!

(500 retete dulciuri cu ciocolata – Editura Teora)

Este cunoscut si folosit inca din antichitate, atat ca aliment, cat si ca medicament. Terapeutii medicinii ayurvedice, spun ca, ghimbirul stimuleaza focul interior, care arde mai bine toxinele din organism.

Regele Henri al VIII-lea folosea ghimbirul pentru usurarea digestiei si calmarea durerilor de stomac.

Ghimbirul imbunatateste circulatia sanguina, amelioreaza indigestiile, combate febra, durerile reumatice, starile de greata, starea de voma datorata mersului cu mijloacele de transport, activeaza metabolismul si grabeste arderea grasimilor, regleaza nivelul colesterolului, regenereaza pielea si are efect antioxidant.

(Bucataria pentru toti – ianuarie 2011)

Documentele atesta faptul ca era cultivat in Gradinile suspendate ale Semiramidei. In Egipt i s-au descoperit si virtutile cosmetice: era mestecat pentru albirea dintilor si parfumarea respiratiei.

Insusirile medicale ale cardamomul-ui au fost descoperite, insa, de indieni, care il recomandau ca leac pentru afectiuni renale, tratarea bolilor de piele si inlaturarea obezitatii.

Romanii si grecii foloseau cardamom-ul in bucatarie, drept condiment dar si la prepararea uleiurilor parfumate, cu care isi ungeau corpul, dupa baie.

Intrebuintarea lui in bucatarie, difera de la un popor la altul: in India se foloseste la aromarea inghetatei, deserturilor si budincilor, in Finlanda se foloseste la muraturi, norvegienii il folosesc la conservarea heringilor, dar si la prepararea dulciurilor, la vinul fiert.

Popoarele arabe, servesc oaspetilor de seama cafea, ale carei boabe au fost rasnite impreuna cu cateva seminte de cardamom. Aceasta reteta traditionala, de cafea, se numeste gahwa si este un adevarat simbol al ospitalitatii arabe.

(Bucataria pentru toti – ianuarie 2011)